Capitolul 3 – Unicorn

Pădurea mai întunecată ca oricând parcă fremăta stins la auzul paşilor pe iarba moale. Aandra, târâtă mai mult cu forţa de Centaurul puternic, alerga obosită pe lângă acesta, poticnindu-şi din când în când picioarele goale de pietrele de pe cărăruie. Lacrimi îi curgeau pe obrajii îmbujoraţi de efort, dar nu plângea de durere ci de dorul zeiţei. Copitele mari ale Centaurului răscoleau pământul reavăn al potecii şi tropăiau înspăimântător încât nici o fiinţă vie nu le ieşea în cale. Cu pumnul lui puternic încleştat parcă zdrobea sub apăsare mâna albă şi fină a nimfei. Obosită de alergat, nimfa se prăbuşi pe un petic moale de iarbă, iar Centaurul parcă atins de milă se opri din alergătura nebună de până atunci. Cu ochii speriaţi privi în jur Centaurul, căci chiar şi mândrul Centaur se temea de Diana, zeiţa vânătorii, ce putea să apară din neant şi să îl ucidă pentru preţioasa lui pradă. Aandra îşi acoperise faţa cu mâinile şi răsufla din greu. Trupul ei plăpând se resimţea după alergătura din urmă şi acum nimfa răsufla din greu. Pieptul ei frumos se ridica şi cobora spasmodic, trădând efortul şi emoţiile din ultima vreme. Toga de mătase ce altădată îi acoperea superbul corp sculptat în cea mai fină marmură, acum atârna sfâşiată de spinii de pe cărăruie, pătata ici şi colo de sângele ce-i izvora din tăieturile picioarelor prea mult chinuite de alergat. Centaurul, obosit şi el de alergătură, se prăbuşi alături de ea şi o cuprinse cu braţele puternice. O aduse la pieptul lui şi cu voce blândă îi şopteşte frumoasei:
- Frumoaso între frumoase, nu am vrut să fiu atât de dur cu tine!
- Dar cu ce ţi-am greşit?
- Cu nimic mie, dar eu nu sunt stăpânul meu. Ci marea Afrodita, zeiţă între frumuseţile de pretutindeni. Şi eu sunt sclavul ei cu datorii de moarte.
- Atunci lasă-mă să plec şi nu mai păcătui cu mine, căci zeii mă vor răzbuna şi răzbunarea lor peste tine v-a cădea!
Dar Centaurul nu a mai auzit ultimele cuvinte ale nimfei. Obosit de întreaga alergătură de peste zi, adormi pe muşchiul moale al pădurii, lângă nimfă. Aandra însă nu putea să fugă căci braţele vânjoase ale Centaurului o înlănţuiau ca o menghină. Şi frântă şi ea de oboseală căzu într-o toropeală aproape de moarte. Dar pădurea nu dormea, deşi seara se lăsase peste luminiş şi păsările îşi stinseseră glasurile, lăsând frunzele să cânte noaptea în adierea vântului.
Deodată o lumină se văzu printre copaci de parcă Luna coborâse pe Pământ şi venea rostogolindu-se spre cei doi ce stăteau la sânul lui Morpheus. Aandra, speriata se trezi, dar Centaurul ca vrajit isi continua somnul cu sforaiturile lui de bestie. Lumina ce se apropia se transforma intr-un murmur de clopotei vrajiti si parca totul in jurul nimfei se oprise. Lumina se opri intre copaci de parca ar fi vrut sa mai verifice o data ca este acolo unde trebuie. Apoi cu pasi marunti iesi din desisul copacilor un Unicorn. Sforaind prin narile lui mari dupa efortul cu care galopase dupa nimfa, se apropie de aceasta. Cornul lui arunca lumina feerica ce cuprinsese intreaga padure, iar nimfa il privea uluita.
-    Nu te speria, frumusete intre frumuseti, grai Unicornul si ingenunche in fata Aandrei.
-    Cine esti? Ce te aduce aici? intreba nimfa cu glasul pierdut de emotie.
-    Sunt umilul slujbas al Zeitei Diana. Ea m-a trimis sa te caut si sa te salvez din mainile bestiei de Centaur unde te-a aruncat Afrodita in gelozia ei. Incaleca pe mine si vom fugi impreuna la adapost!
-    Nu pot sa ma ridic, frumoasa creatura! Centaurul m-a inlantuit aici si nu pot sa ma smulg din ghearele lui!
Atunci Unicornul izbi cu capul trupul Centaurului si acesta cu un geamat infundat se dadu la o parte de peste trupul firav al nimfei, fara insa a se trezi din vraja ce-l tinea dormind. Aandra se ridica atunci si cu un ultim efort incaleca pe Unicorn. Tinandu-se de grumazul cald al lui, aluneca intr-un somn binefacator. Cand se trezi din vise, inca mai era noapte. Era intinsa pe cel mai moale covor de iarba ce putea fi gasit in padurea aceea, iar langa copaci se auzea susurul unui izvor cu apa limpede si racoroasa. Unicornul o asezase acolo si acum se facuse nevazut. Inca ravasita de ceea ce i se intamplase, Aandra se ridica si privi in jur in lumina rasaritului. Langa ea, la cativa pasi mai incolo, un tanar frumos ca Luna plina, dormea gol, intins pe iarba ce se umezea in roua diminetii. Trupul lui de zeu, cu muschii conturati ca un Apolo, tresarea in somnul agitat ce se parea ca-l are. Aandra il privea cu admiratie si ochii ei ii mangaiau pielea usor bronzata. O dorinta vie se infiripa in nimfa, o nimfa pura ce nu mai vazuse pana atunci fiinta de parte barbateasca. Fara a se putea retine, se duse sa atinga aceasta sculptura a zeului Apolo facuta din carne si  sange. De-abia atinse cu degetele-i fine curbura spatelui atletic, ca tanarul si tresari, sarind din somn direct in picioare. Cu ochii mari privea la nimfa si gura incerca sa spuna cuvinte ce nu se dadeau rostite. Dar nimfa ii atinse buzele cu degetul ei mai fin decat matasea si luandu-l de mana il duse inspre paraias. Acolo isi desprine roba ce aproape ca nu mai ii acoperea trupul firav si cu miscari lascive se adanci in apa rece a izvorului. Se intoarse catre tanar si-i privi sulita ce ii trada dorinta sa o urmeze si acest lucru o facu sa chicoteasca, iar padurea se umplu de rasul Aandrei. Iesi din apa cu pielea uda stralucindu-i in razele soarelui ce tocmai se ridica deasupra orizontului si el privi la ea ca la o zeitate. Ea se lipi de trupul lui cald si tresari la un fior de placere. El o cuprinse si nu se feri sa o sarute in par cu buzele lui pline. O ridica in brate pe preafrumoasa nimfa si ca un trofeu fragil o aseza in iarba, apoi se intinse alaturi de ea. Cu ochii inchisi, Aandra isi astepta dezmierdul iar fiul lunii nu se sfii sa o atinga. Ii mangaie in treacat umerii de marmura ca mai apoi palmele lui puternice sa ii cuprinda sanii feciorelnici ce se lasara prinsi. Prin buzele intredeschise, frumoasa intre frumoase de-abia mai respira simtind cu fiecare particica atingerea barbatului ce si-l dorea. Simtea cum inlauntrurile ei se infierbanta ca un vulcan ce se vrea stins, dar el o amagea facand-o sa se incinga si mai tare. Simti cum trupul lui peste al ei trup se ridica si isi deschise ochii. Primi sarutul lui prelung pe buze in timp ce sulita cea vesela ii atingea coapsa dandu-i fiori de dorinta. Simti nevoia sa o cuprinda cu mainile ei mici si el i-o oferi cu drag. Atinse invartosarea lui si tresari caci era fierbinte. O dorinta si mai mare o cuprinse pe Aandra, aceea sa sarute acea sulita ce i se zbatea in mana. O trase incet spre ea si se apleca sa ii cuprinda cu buzele capatul. Si el simtind dorinta ei se trase mai aproape si isi impinse sulita sa i-o ofere. Aandra atinse acea frumoasa barbatie ce i se oferea si o cuprinse cu gura, cu limba, cu patima ce o inconjura. El ii primea saruturile cu gemete ce o faceau pe nimfa sa il sarute si mai cu dorinta. Apoi el o cuprinse de mijloc si o ridica, se prabusi pe spate cu ea deasupra si, departandu-i usor coapsele, gusta din nectarul ce placerea ei i-l oferea. Cu limba, cu buzele, cu patima el incepu s-adune ce nimfa infierbantase inauntrul ei. Cu spasme nimfa primi ce numai zeita Diana ii oferise pana atunci, dar fiul lunii inca nu ii daduse totul. O intinse inapoi pe iarba si el se ridica deasupra ei. Apoi cu sulita ce invartosata se tinea ii patrunse nimfei acel pur loc al placerii. Privindu-se in ochi ea ii primea cu drag dorinta si se zbatea de fiecare data cand sulita zvacnea. Placeri peste placeri si gemete  inlantuite se ridicau din trupurile lor goale ce parca formau doar unul. Apoi simti cum o imensa placere, ce nu o mai simtise pana atunci, ii cuprinde trupul atat nimfei cat si frumosului tanar. Un val de caldura pleca din sulita lui si se opri in vulcanul nimfei, stingandu-i focul ce o ardea. Cu o ultima suflare se prabusira apoi amandoi unul langa altul, trupuri goale ce pana acum formasera un singur trup. Ea se intoarse zambind catre frumos si sarutandu-l ii spuse:
- Oricine ai fi, eu imi doresc sa fii cu mine!
- Nu sunt decat cel ce te-a scapat de Centaur, sunt Unicornul! Zeita m-a vrajit ca sa iau chip de om si sa-ti ofer placerea. Sunt sclavul tau asa cum sunt si al Dianei, zeita mea de suflet si de inima!
- Creatura ce numai o zeita putea sa te creeze, ramai atunci cu mine si umple-mi noptile cand nu sunt cu Diana!
Si se inlantuira din nou pentru a 2-a oara apoi pentru a mia oara facura ca sufletele lor sa le danseze impreuna. Si nimeni nu le mai atinse linistea, caci luminisul lor vrajit era.
Dar nu avea sa se termine totul aici. Caci Afrodita alte planuri si mai crude isi facea…